vineri, 18 noiembrie 2016

Captain America: Civil War


Captain America: Război Civil

Înainte să încep, să clarificăm un lucru: nu îmi place Căpitanul America ca supererou (nici în filme, nici în benzile desenate) și, cu toate că Soldatul Iernii a fost unul dintre cele mai bune filme din MCU (Marvel Cinematic Universe), am simțit lipsa lui Iron Man. Ei bine, Captain America: Război îi va dezamăgi pe cei care au venit la cinematografe pentru Căpitan, deoarece acest film este în egală măsură și despre Iron Man, cât și despre toate celelalte personaje din echipa Avengers.

Povestea este una foarte bine structurată, iar aici s-a văzut experiența de opt ani a celor de la studiourilor Marvel. Războiul Civil îi pune în față pe cei doi lideri ai Răzbunătorilor, moment pentru care fanii sunt pregătiți încă din primul film Avengers. Relația dintre Tony Stark și Steve Rogers a fost una tensionată încă de la început, din simplul fapt că valorile și personalitățile celor două personaje de bază se bat cap în cap.

Dinamica este similară cu cea dintre Batman și Superman, dar Captain America: Război Civil are avantajul unor personaje deja conturate prin propriile lor filme, dar și cel al unei relații existente înainte de acțiunea din acest film. Conflictul principal în acest film este dat de faptul că Iron Man crede că (în urma evenimentelor din Avengers: Age of Ultron și a unui eveniment de la începutul acestui film) este cazul ca Răzbunătorii se supună controlului guvernelor și să nu mai fie un organism independent care nu răspunde nimănui. Rogers nu este de acord, deoarece este de părere că va ajunge să servească interesele unei părți și nu binele comun.

Conflictele dintre cei doi lideri creează unde în toată echipa Avengers, iar supereroii se împart în facțiuni. Războinicul Iernii, Bucky Barnes (jucat de românul Sebastian Stan), este încă un factor care contribuie la tensiunea dintre eroi, dar Răzbunătorii au de-a face și cu un inamic care stă ascuns în umbre.


Povestea este bine construită, iar scenariștii s-au asigurat că toate personajele – fie ele principale sau secundare – primesc suficient timp pe ecran încât să fie relevante pentru public. Acest lucru le-a ieșit un pic prea bine, având în vedere că am uitat că urmăresc un film din seria Captain America și nu unul din seria Avengers.

Marii absenți sunt Thor și Hulk, care probabil ar fi transformat bătălia dintre cele două facțiuni de supereroi în una care ar fi pus în pericol întreaga planetă. Și, dacă tot am pomenit despre bătălii, trebuie să știți că filmul este presărat cu numeroase scene de acțiune, iar cea mai impresionantă din punct de vedere vizual se dă între toți supereroii. Iron Man este susținut de War Machine, Black Widdow, Vision, Black Panther și Spider-Man, iar Căpitanul America îl are alături pe Soldatul Iernii, Hawkeye, Scarlett Witch, Falcon și Ant-Man. Raportul de forțe este aproape 1:1, iar efectele speciale își spun cuvântul, mai ales combinate cu acțiunea filmată cu o cameră specială IMAX.

Bătălia principală este de proporții epice, dar nu pot să zic că m-a ținut pe marginea scaunului. Problema a fost în stilul caracteristic al Marvel Studios, iar după fiecare pumn a urmat câte o glumiță, lucru care a diminuat dramatismul atât de necesar în anumite momente.

De fapt, asta a fost singura mea problemă cu tot filmul. A fost prea distractiv. Știu cum sună, dar dacă alții s-au plâns că Batman v Superman nu a avut suficient umor, eu pot să mă plâng că Captain America: Război Civil a avut prea multe glume. Trei dintre personaje – Iron Man, Spider-Man, Ant-Man – sunt cunoscute pentru replicile amuzante, iar toate trei la un loc au tăiat din seriozitatea unor subiecte abordate.

Pelicula a încercat să-i umanizeze pe supereroii măcințai de vină, frustrați de faptul că sunt nevoiți să se lupte între ei. A încercat să-i arate că regretă prietenia distrusă, dar ca spectator nu poți simți tristețea lor sau să crezi că este veridică când după fiecare scenă mai ”întunecată” urmează o glumiță care să detensioneze publicul.

Noroc că scena de final nu a încercat să facă același lucru și, contrar tradiției filmelor din MCU, totul nu s-a terminat cu bine. Din contră, chiar avem parte de mai multă ”substanță” în ultimele 20 de minute ale filmului decât în tot restul peliculei.

Din punct de vedere vizual, m-au deranjat cadrele tăiate prea rapid când a fost vorba despre unele scene de luptă, dar am avut parte și de coregrafii spectaculoase care, în final, au fost suficient de bune încât să pot ierta micile extravaganțe de montaj care m-au amețit.

Per total, filmul este cel mai bun pe care l-am văzut dintre toate produse de studiourile Marvel. Este mai bine construit decât Batman v Superman din punct de vedere al relațiilor dintre personaje, dar aș fi vrut mai multe momente tensionate în film. Totuși, este un film care își merită cu vârf și îndesat banii de bilet și nu prea există șanse să plecați din sală dezamăgiți.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu